frica e mai mare ca mine…simt cum ma copleșește,ma aleargă,ma obosește și într-un final o sa ma sugrume.cuprinde fiecare sinapsa,fiecare celula,fiecare parte din mine.tot ce e în mine se atrofiază și se face mic din ce în ce mai mic.îmi e frica și tot ce vreau e sa fie cineva lângă mine și sa o alunge.

azi:
nu ma regăsesc în marea de oameni pe care o vad zilnic,în nimic și tot azi pentru prima data am avut sentimentul ca oamenii sunt mai uniți ca niciodată și totuși atât de goi pana și de propriile lor sentimente murdare. și tot azi,pentru prima data am avut o senzație vaga cum ca mi-ar părea rău ca mai e atât de puțin pana când se vor sfârși toate,dar atunci când nebunul dansează cu regina,basmele se frâng în mod inegal.

sentimentul de azi/ieri/de acum mult timp.

oamenii îmi arata tot mai des cat de mult/puțin/deloc își amintesc de mine.cineva mi-a zis ca intre oameni exista legături speciale pe care rațiunea nu le poate defini.rectific:intre un om și un alt OM exista o astfel de legătura,eu nu sunt decât unul din acei oameni.

știu ca nu sunt omul care as vrea sa fiu.ca uneori tot ce zic sunt fraze psihologice sau citate din filme și am sentimentul ca asta nu ajuta suficient pentru ca un om sa fie ok,dar știu pe cineva cu adevărat norocos...cu toate problemele care încep cu A. și se termina cu geografia… e cel mai norocos om pe care îl știu spiritual,material și etc. numai știu pe nimeni care sa fie asa,sa aibe o karma asa de faina.o persoana care vorbește cu atâta credință sau cum sa zic despre univers și cum ea e parte din el și ... aproape m-a făcut sa cred.genul de om care poate sa schimbe lumea doar zâmbind. cu oamenii din jurul sau,fiordul și poeziile și concursurile de poezie și Cambridge și cărțile și tot,tot,tot ce face parte din viata ei la asta m-am referit ca e cel mai norocos om pe care îl știu ever,pentru ca mereu are parte de ceva bun în toată nebunia din viata ei.

Ora de filosofie Platon și asta:Vom afirma deci ca aceia ce privesc multe lucruri frumoase,dar nu vad frumosul însuși și nici nu sunt în stare sa-l urmeze pe cel care i-ar îndrepta către el,ca,deopotriva,cei care privesc mulțimea faptelor drepte,dar nu și dreptatea însăși și la fel cu toate,vom afirma,deci,ca acești oameni opinează asupra tuturor lucrurilor,dar ca nu știu nimic legat de obiectul opiniilor lor?(…)

"O tara care nu știe să-și apere poeții va fi învinsa sau va supraviețui lamentabil în coada altor națiuni,fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri și îl face nepieritor."

Preda,"Cel mai iubit dintre pământeni",volumul II,pag 29.

cineva ma întreba ce îmi doresc pentru 2011 și am răspuns ca nimic,pentru ca am tot ce îmi doresc și ca nu vreau sa se schimbe nimic în viata mea.
astăzi zic ca pentru 2012 vreau sa ma schimb pe mine și sa intru la medicina,dar cel mai important sa nu mai fiu atât atât atât atât atât atât atât atât atât dar atât...de lașă.vreau sa fiu cea care atunci când simte ceva are curajul sa o spună și sa nu îmi mai fie teama de oameni.TOT CE VREAU E SA ALEG ÎN TOTDEAUNA SPRE CEVA,NU DE CINEVA.