miercuri, 17 noiembrie 2010

bitter soul.


ar trebui sa ma obisnuiesc cu frigul si sa inteleg ca e noiembrie,ca ar trebui sa fie zapada si nu vant presarat de frunze zdrentuite patate in culorile ciocolatei,ar trebui sa spun mai multe lucruri frumoase iar oamenii vor zambii politicos,ar trebui sa rad si astfel zanele vor prinde viata,ar trebui sa invat cum sa cred in Dumnezeu insa nu stiu cum sa o fac sau nimic nu ma convinge,ar trebui sa nu mai urasc cuvintele care incep lu litera "D" chiar daca imi provoaca suferinta,ar trebui sa ascult mai des stropii de ploaie cu parfum de scortisoara,ar trebui sa nu mai spun lucruri urate deoarece ranesc sufletele,ar trebui sa invat sa iubesc pe bune dar pana atunci am sa aflu ce insemna acest sentiment,ar trebui sa am poze cu toti prietenii mei pt ca intr-o zi stiu ca nu o sa-i mai vad si imi va fi un dor nebun de ei,ar trebui sa invat ca revoltele mele interioare sunt nule pt ca nimnei si nimic nu le va intelege vrodata,ar trebui sa ignor tot ce e mizer in jurul meu si sa zambesc ironic pasind mai departe,ar trebui sa visez mai des insa nu imposibiluri pentru ca dau nastere unor iluzii de sticla ce se sfarama fara prea mult efort,ar trebui sa imi curat sufletul de resentimenete,ar trebui sa nu ma mai atasez de persoane pantru ca voi plange,ar trebui sa nu mai pierd timul inutil uitandu-ma la propriu pe pereti,studiindu-le structura,ar trebui sa rup amintirile triste si sa dezintegrez tot ce ma demoralizeaza,ar trebui sa tip pana imi explodeza corzile vocale iar voua timpanele pline de imputitati,ar trebui sa nu mai fiu egoista,sa fiu mai putin sincera,sa nu mai fiu trista,sa merg mai mereu la teatru,ar trebui sa nu mai mor atat de des si sa nu imi mai pierd sufletul,ar trebui sa nu mai am sufletul amar,ar trebui sa fiu eu!!!!

marți, 9 noiembrie 2010

e dimineaţă,noiembrie,laşi totul în urmă şi nu şti de ce.cafeaua e mult mai amară,mai amară decât de obicei.e noiembrie,plouă,ultima ploaie dintr-o toamnă târzie,ultimul vânt ce-ţi pătrunde în suflet,mai adânc,mult mai adânc,rascolinduti-l până ce simţi că nu mai ai intimitate.sentimentele se elibereza din gratiile suflletului,gratii reci de marmură,o marmură albă ce-ţi decoreaza cenuşiul inimii.simţi fragilitatea ce zace-n tine şi realizezi că anticorpii sufletului şi-au pierdut stabilitatea.ploapele-ţi apasă greu strălucirea ochilor,o strălucire ce se prelinge pe chipul tău care imită perfect nuanţa sidefului.simţi o adiere şi apoi un foşnet.strângi platonul tot mai mult în jurul taliei,încrucişezi mâinile agăţându-te doar de tine şi numai de tine,tu şi doar atât...prin toată marmura rece,disperarea ce-ţi alimentează pulsul slab al inimii şi sentimentele nedefinite simţi că o parte din tine e făcută din sticla ce se frânge la adiarea vântului,ce-ţi aminteşte de o toamnă târzie.

luni, 1 noiembrie 2010

lume cu vise spulberate.decor si atat.

*Intru fel pentru ziua de azi mi-am făcut datoria ca om:m-am enervat,m-am disperat,m-am simţit înfuriat.Cel mai grav e sa trăieşti si sa nu simţi nimic din toate astea.Dar nici nu poţi spune ca eşti fericit,întrucît n-ai auzit de sentimentul de fericire si nici despre alte tipuri de sentimente.
*Am mîncat ceapă,am băut nişte ţuică,mi-am făcut un ceai negru chinezesc (tare!) neindulcit.Nimic din toate astea nu mi-a schimbat gustul de funingine din suflet.Astăzi,întîmplator,mi-am dat seama ca noi nici nu stim sa uram!!!Uram,dar nu ştim cum,o facem fără tehnica,fără rafinament,ne batem joc de sentimentul atat de deosebit si natural.Da,natural!!!!Ura e ceva foarte natural!De ce iubirea ar fi iar ura nu????


pagina 136
/
pagina 204