Într-un colţ întunecat al camerei,
e un ciob.
e icoana pictată de condeiul vieţii...
Unde stă un Dumnezeu palid şi sfios.
Arhivat în timp şi în natura lumii,
înconjurat de îngerii sfinţi
Cu reflexia rarefiată pentru Sieşi...
Într-o lumină albă,pală ce transmite
din sicriul sticlei atârnat de un perete.
Estompând puterea oamenilor
şi
Cadenţa picăturilor de necredinţă...
Unde scrâşnetul nervos,al cerului
anunţă şi răsună lent.
Arătânduni-L pe Dumnezeu,
întruchipând comoara vieţii.
