uneori e aşa numai gri şi negru
şi o bucată de poezie pe jumatete ruptă
în portofel.

mi-aş fi aprins liniştita o ţigară ca să am curaj
să pot,
să îmi doresc,
să pot să privesc,cum mă atingi,
fără că să mă creponezi
şi mă faci să respir sau nu ştiu orice…
/
realizez că vreau să plâng şi nu pot.
că reaspiratia mi se opreşte dacă nu te văd,
că nu ştiu ce să fac!
şi
nu înţeleg,de ce nimeni nu mă sună …
mi-ar fi trecut frica şi aş fi deschis ferestra,
cum fac în fiecare dimineţă de iulie
Doamne ce frică mi-a fost .

şi mi-am privit trupul inconjurandu-l cu
o mie de cuvinte dedicate ţie.
ca pe o înlănţuire de atomi şi molecule
ce se degradează treptat,
ca iubirea într-un proces de autopsie.

prima data cand cineva mi-a spus ca o sa plece,era in copilarie si ca nu o sa ne mai vedem decat 3 zile pe an si alea vor fi in vara si au trecut de atunci vro 8 ani.si am plans pana am uitat cum sa o fac.si acum e la fel,nu mai e copilarie,e maturitate si doare mai tare.e o situatie care paralizeaza.de fiecare data ma demoralizeaza mai tare decat isi poate inchipui cineva.partea cea mai trista e ca niciodata nu o sa am macar o poza cu oamenii care vin si pleca,lasandu-mi amprenta lor pe suflet.
si mai stiu ca mereu o sa fie asa si acum si peste 15,20 de ani.si nu vor ramane decat amintiri de care e imposibil sa scapi.

Oamenii sunt stupizi.
De ce trebuie sa îsi bata joc de alti doar pentru a simţi o plăcere sadică în sîngele care le curge în vene? Pur si simplu nu înţeleg!!!
Si tot ce vreau e ca macar pentru 2 secunde rolurile sa se inverseze si sa fi în locul celui de care îţi bati joc în fiecare zi,sa simti tot ce simte el,sa-i traiesti intens fiecare sentiment ori cat de trist ar fi,dezamăgirea si frustrarea ca el nu poate fi la fel ca noi toţi.
E lucrul care mă scrabeste,efectiv…e PROSTIE.
Din toate astea îmi dau seama ca oamenii sunt nuli si ca încep sa-i urăsc tot mai tare, pe cei care fac asta si din păcatema lovesc de ei tot timplu:au un suflet putrezit, nu preţuiesc nimic,crezandu-se “genii” minunate.E stupid.

"Nunta in cer" M.Eliade:

"Toate lucrurile astea se uita foarte usor,de altfel si fara multa suferuinta.Cu o asemenea dragoste nu te intalnesti decat o singura data in viata.Asta apartine intr-un anumit sens miracolului,de aceea si apare,poate,atat de intamplator,intr-o serie de evenimnete cu desavarsire frivole si nesemnificative...Sta in putinta noastra sa realizam acest miracol.Dar ne dam seama prea tarziu de el,ne dam intotdeauna seama prea tarziu..."

pag:188/189

00:00

nu am avut curajul sa fac literatura dintr-o dragoste ce mi s-a imprimat in fiecare por al pielii,lasandu-ma fara energie si totusi am acceptat pe nestiute.Am plecat fara sa inteleg ce o sa se intample si nu mi-a pasat.Apoi ma tot intrebam daca nu e o iluzie din cauza oboselii si daca o sa continui sa retraiesc sentimente stinse intr-o scena de mult intamplata, fara sa ma regasesc in ea.Si mai banal era faptul ca am trait cu insensitate fiecare minut:cand te priveam cu ochii mintii,cand iti distingeam mersul leganat dintre o mie de persoane,cand asteptai ca ploaia sa-ti spele sufeltul de radiatii nocive, si mi te imagiam asa cum as fi dorit.Te inchipuiam asa cum stiu ca nu am sa fiu capabila sa explic vrodata.Acum a trecut asa pur si simplu ce cicatrizeza.Totul s-a anihilat la fel ca si un robot care a ramas fara circuite…inert…un spatiu vid si mort