prima data cand cineva mi-a spus ca o sa plece,era in copilarie si ca nu o sa ne mai vedem decat 3 zile pe an si alea vor fi in vara si au trecut de atunci vro 8 ani.si am plans pana am uitat cum sa o fac.si acum e la fel,nu mai e copilarie,e maturitate si doare mai tare.e o situatie care paralizeaza.de fiecare data ma demoralizeaza mai tare decat isi poate inchipui cineva.partea cea mai trista e ca niciodata nu o sa am macar o poza cu oamenii care vin si pleca,lasandu-mi amprenta lor pe suflet.
si mai stiu ca mereu o sa fie asa si acum si peste 15,20 de ani.si nu vor ramane decat amintiri de care e imposibil sa scapi.