fac lucruri tampite,constientizez,imi rod unghiile,atunci cand imi e al naibii de teama,ma uit pe peteti pana la 3 dimineta si sunt mandra de cearcanele mele,pentru ca pana si ele exprima ceva (inca nu stiu ce poate fi acel ceva,dar sunt sigura ca ceva'ul exista).nu am curajul sa zic "imi pare rau",zambesc,gesticulez ca o nebuna,tac si nu mai cred in nimic.tot ce fac se rezuma la trezitul de diminteta,scoala,acasa citit si din nou somn.nu stiu daca e ok sau nu dar nu mai am forta sa-mi pese.nu imi mai pasa de ce se intampla in jurul meu, cu toti prostii care ar face orice,sa se faca remarcati si care nu fac diferenta,dintre ceva constructiv si ceva stupid.si de toti aia,care isi bat joc de mine, si habar nu au de ce sunt asa si nu altfel...urasc tot mai mult morala impecabil de imperfecta a unora,care critica in cel mai dur mod cu putinta si se cred concepte ale zeitatii divine,cand ei nu sunt altceva,decat un mare rahat uman cu sufletul mizer.frustrarea coordoneza creierul infect de prea mult snobism.
trebuie sa imi gasesc o linie de plutire,sa imi las revoltele interioare sa se dezintegreze treptat si lent pana o sa fiu capabila sa constientizez ca traiesc pe o planeta ce moare incet dar sigur si ca nimanui nu-i va pasa nicicand...

bitter soul.

ar trebui sa ma obisnuiesc cu frigul si sa inteleg ca e noiembrie,ca ar trebui sa fie zapada si nu vant presarat de frunze zdrentuite patate in culorile ciocolatei,ar trebui sa spun mai multe lucruri frumoase iar oamenii vor zambii politicos,ar trebui sa rad si astfel zanele vor prinde viata,ar trebui sa invat cum sa cred in Dumnezeu insa nu stiu cum sa o fac sau nimic nu ma convinge,ar trebui sa nu mai urasc cuvintele care incep lu litera "D" chiar daca imi provoaca suferinta,ar trebui sa ascult mai des stropii de ploaie cu parfum de scortisoara,ar trebui sa nu mai spun lucruri urate deoarece ranesc sufletele,ar trebui sa invat sa iubesc pe bune dar pana atunci am sa aflu ce insemna acest sentiment,ar trebui sa am poze cu toti prietenii mei pt ca intr-o zi stiu ca nu o sa-i mai vad si imi va fi un dor nebun de ei,ar trebui sa invat ca revoltele mele interioare sunt nule pt ca nimnei si nimic nu le va intelege vrodata,ar trebui sa ignor tot ce e mizer in jurul meu si sa zambesc ironic pasind mai departe,ar trebui sa visez mai des insa nu imposibiluri pentru ca dau nastere unor iluzii de sticla ce se sfarama fara prea mult efort,ar trebui sa imi curat sufletul de resentimenete,ar trebui sa nu ma mai atasez de persoane pantru ca voi plange,ar trebui sa nu mai pierd timul inutil uitandu-ma la propriu pe pereti,studiindu-le structura,ar trebui sa rup amintirile triste si sa dezintegrez tot ce ma demoralizeaza,ar trebui sa tip pana imi explodeza corzile vocale iar voua timpanele pline de imputitati,ar trebui sa nu mai fiu egoista,sa fiu mai putin sincera,sa nu mai fiu trista,sa merg mai mereu la teatru,ar trebui sa nu mai mor atat de des si sa nu imi mai pierd sufletul,ar trebui sa nu mai am sufletul amar,ar trebui sa fiu eu!!!!

e dimineaţă,noiembrie,laşi totul în urmă şi nu şti de ce.cafeaua e mult mai amară,mai amară decât de obicei.e noiembrie,plouă,ultima ploaie dintr-o toamnă târzie,ultimul vânt ce-ţi pătrunde în suflet,mai adânc,mult mai adânc,rascolinduti-l până ce simţi că nu mai ai intimitate.sentimentele se elibereza din gratiile suflletului,gratii reci de marmură,o marmură albă ce-ţi decoreaza cenuşiul inimii.simţi fragilitatea ce zace-n tine şi realizezi că anticorpii sufletului şi-au pierdut stabilitatea.ploapele-ţi apasă greu strălucirea ochilor,o strălucire ce se prelinge pe chipul tău care imită perfect nuanţa sidefului.simţi o adiere şi apoi un foşnet.strângi platonul tot mai mult în jurul taliei,încrucişezi mâinile agăţându-te doar de tine şi numai de tine,tu şi doar atât...prin toată marmura rece,disperarea ce-ţi alimentează pulsul slab al inimii şi sentimentele nedefinite simţi că o parte din tine e făcută din sticla ce se frânge la adiarea vântului,ce-ţi aminteşte de o toamnă târzie.

lume cu vise spulberate.decor si atat.

*Intru fel pentru ziua de azi mi-am făcut datoria ca om:m-am enervat,m-am disperat,m-am simţit înfuriat.Cel mai grav e sa trăieşti si sa nu simţi nimic din toate astea.Dar nici nu poţi spune ca eşti fericit,întrucît n-ai auzit de sentimentul de fericire si nici despre alte tipuri de sentimente.
*Am mîncat ceapă,am băut nişte ţuică,mi-am făcut un ceai negru chinezesc (tare!) neindulcit.Nimic din toate astea nu mi-a schimbat gustul de funingine din suflet.Astăzi,întîmplator,mi-am dat seama ca noi nici nu stim sa uram!!!Uram,dar nu ştim cum,o facem fără tehnica,fără rafinament,ne batem joc de sentimentul atat de deosebit si natural.Da,natural!!!!Ura e ceva foarte natural!De ce iubirea ar fi iar ura nu????

pagina 136
/
pagina 204

Stiu,e frig,e toamna...ploua

Gresia o simt rece sub picioare la fel ca multe alte lucruri.Ştiu,e frig,e toamna...ploua iar mintea-mi zboară aiurea ca florile de tei,doar ca mintea mea nu mai are un parfum ca acum ceva timp.Tu erai parfumul minţii mele,te jucai cu ea, o făceai sa se simtă utilă,aveam un scop,o raţiune,un ţel.
Acum e toamna iar natura se schimba...la fel si eu.Cafeaua amară din cană încă mai zace neatinsă,pe blatul de la bucătărie iar scrumiera întreabă de tine.Mereu e la fel,mereu aceleaşi cute pe cearsaf,mereu acelas miros incomplet,pană si periuta ta de dinţi e tot pe suportul din baie.Nu am vrut sa schimb nimic pentru ca ştiu cat de mult urasti atunci cînd "cineva" îţi atinge lucrurile.
Apartamentul de doi metri pătraţi pe trei,mă sufoca.Picăturile de ploaie s-au transformat în fulgi transparenti ce par ca de sticlă,o sticlă tăioasă ce îmi atinge chipul de prea mult dor,iar ţie nici nu îţi pasa.Evadez.Stiu ca sunt egoistă asa ca mă rup de tot ce îmi aminteşte de tine.Paltonul negru,cizmele prăfuite si mă eliberez din universul pe care îl pastrez intact precum un templu. .Aleea e plină de amintirile cu noi si mirosul florilor de tei.As vrea sa mai simt aroma scortisoarei din zilele în care imprastiam săruturi pe alei si zambete sub ramurile artarului ce ne era complice.Pană si soarele părea o portocala care ne urmarea neîncetat.Norii erau tot ai noştri,rupream bucati imaginare si îi pictam în culori de curcubeu...dar asta se întîmpla atunci.
Artarul e gol,soarele e doar o stea banală a universului,iar norii îşi plîng tristeţea.Cutreier colţurile de strada fără un punct de reper,acele străzi care îmi amintesc de tine.As vrea sa tip în şoaptă,sa îţi perforez timpanul si sa îţi amintesti cat de mult te iubesc.
Încă mai am doua ţigări,ştiu ca atunci cînd o sa le fumez tot ce va mai rămîne în final,nu va fi de cat un suflet ce se frange si iluzia unei amintiri făcute scurm.

"nervi de toamna"

e octombrie si nu imi place.
ploua,frig,durere,lumea se cearta aiurea,a 4 saptamana de scoala,persoanele din
jurul meu,imbratisari,saruturi,tipete,indiferenta,tradare,deazamagire,duritate,ura,rationament,zambete,rasete,o chitara si melodia draguta de la 5 dimineata,cafeaua de la tonomat,turta dulce a andreiei cu finetti,ziua de luni,cartile necitite cumparate asta'vara,pozele din sibiu,tigari,gin,cel mai bun prieten al meu,delia,emm',cosmin,ale,scortisoara,mar,vin...toate astea si nimic,un pix si o foaie + animtirile si ploaia de frunze.
toate astea si nimic ma definesc si tot ce urasc mai tare e acum in mine,pulseza,se hraneste si se ascunde in amintirea zilelor de ieri si azi.
...
sentimentul era pustiu si am tresarit,de spaima,teama,uimire iar termenul de "iubire" a apus de mult.tot ce imi ramane de facut e sa ma redescopar,sa accept toti termenii care pulseza in mine,inundandu'ma cu o noua perspectiva de a percepe TOT'ul care ma defineste in prezent.

"sentimentuldenustiucumsa'lnumesc"

m'a lovit sensibilitatea/nostalgia /melancolia/furia/starea de euforie.
greu de alacatuit un intreg din ele si mai ales de explicat... o stare sufletesca care e striga in mine "ba,lasa'ma sa iau o gura de aer si apoi gata!!!ma jur ca nu o sa mai auzi de mine"
ok,o sa fac si pe asta.in 3 luni de vara am relizat ca oamnenii nu sunt asa cum ii stiam in copilarie ca pot fi tristi iar eu sa nu observ...ca din cauza unor cuvinte care nu au nici un fundament ajungi in 2 secunde sa mori sa renasti si apoi sa mai ai forta de a continua doar ca sa iti demostrezi ca inca mai esti viu ca tot ce simti,nu este decat durerea care iti rasufla prin inima sau ce a mai ramas din ea, si apoi "da sunt ok" si sa mai afisezi un zambet ca sa demonstrezi ca "pe bune chiar nu'mi mai pasa,ca sentimnetul din mine nu mai exista...habar nu am cand s'a facut cenusa.inca imi mai e dor de telefonul de la 3 dimineta sau luna de pe cer si gerul greu ce il simteam in nas.dintre toate astea cel mai dor imi e de mine si doar de mine!!!!!si nu stiu cum sa fac ca sa ma regasesc.pana mai acum ceva vreme asta era usor pentru ca eram eu,ma indragosteam nebuneste,visam prosteste ma hraneam cu iluzi si toamna era anotimpul meu cu frunze,ploaie,vant,oameni si un nou inceput.toamna mereu ma indragosteam iar si iar la nesfrasit mereu cu aceea intensitate si nu'mi pasa,pt ca stiam ca asa eram eu.toamna am aflat ce insemna increderea si am dat o definitie prieteniei dar si rautatii pustilor de 11-12 ani.in 3 luni de vara am pierdut ceva...si e "sentimentulaladenustiucumsa'lnumesc".si asta chiar ajunge sa fie enervent.si tot ce simt nu e decta teama de nou.

"ploi de vara"

simt...
picături de ploaie ce îmi sfâşie carnea
simt şi acum,
prima dimineaţă pierdută din multe altele
atunci am simţit.
şi
am dezamăgit pe bune!
...
...
...

nisipul din ochi ce îmi rănea pervers retina.
primul strigăt de ajutor şi prima depresie...
căutarea disparată din suflet şi refuzul unora de a nu mă judeca.
prima dorinţă şi pată din obraz
- sărutul-
toate astea şi încă o mie altele mă izbeau în faţă
ca picăturile unei ploi de vară.
doar că
alea sfâşie mai tare.



mă ghemuiesc în mine apărându-mi organele vitate.
ele sunt mult mai zdrenţuite ca un zid de apărare,
uitat de timp.
m-am tot otrăvit cu
minciuni,iluzii,speranţe,săruturi şi îmbrăţişări imaginare,lumea mizeră
din
"summer rain".
şi jur că îmi pare rău.chiar regret.
am foat o prosta...nu am ştiut să le protejez,
tot ce ştiam era "iluzia deşertului"
--- iubirea mea---

sighisoara

"te iubesc doar la intamplare!"

se gândea la veronica
la părul ei,slinos,plin de fixativ de la 38.
avea unghiile pline de iarbă şi pământ murdar...
veronica în fiecare zi
se visa altfel decta era,,,
gusta dintr-o cafea amară
şi
praful de la scorţişoară...
purta haine de la second-hand şi pantaloni din zdrenţe kaki
visa să fumeze măcar odată-n viaţă,
dar nu
ţigări adevărate ci jeleuri colorate.
se
îndrăgostise de un trotuar.
era plin de mizerii şi pachete e biscuiţi lăsaţi
"doar la întâmplare"
dintr-o vitrină cu abtipilduri se împrăştia mirosul zilelor de mai
se pierdea pe stradă lovindu-se de oamnei
şi
se mai impedica de mamele care îşi ţin copiii de mână.
avea pe palma deapta un desen cu
"te iubesc!"

nu am stiut sa trag de sfori!!!

fericire?
am uitat de mult semnificatia acestui cuvant.uneori mai rad,mai zambesc,mai tip,mai cant,mai citesc,mai ascult o melodie care imi face sufeltul sa vibreze,ma mai uit la un film siropos si dau de sentimentul ala numit "fericire" si simt un gol si un nod in gat si stomacul facandumi-se ghem...un ghem care nu poate sa fie descurcat.sunt trista si nimeni nu ma intreba ce am adica nici eu nu ma vait asa ca nu imi permit sa reprosez asta nimanui.as vrea sa scriu ce simt acum ce lupta am in cap si suflet dar stiu ca tu o sa-ti bati joc de mine si ca ai sa ma consideri inca o ratata care populeaza Trrea si in mod involuntar te poluez pe tine.o sa imi fie prea dor de zilele asta de zilele ce au trecut de cei care au stiut sa puna o mana pe umarul meu atunci cand a fost cazul,de norii care ma obsedeza de o sapatamana jumate cu formele lor ciudate,de cerul albastru,de ploaia care imi bate in geam...imi e dor sa pot sa mai scriu din nou si sa nu imi mai fie teama si sa cred ca totul o sa fie bine...cand iti stig sa ma lasi in pace sau ca nu ma mai interesezi ca persoana mint.atunci am cea mai mare nevoie de tine si ma interesezi cel mai mult.sunt gelosa si nu am suficienta incredere in mine si uneori ma indoiesc de Ei,si atunci imi dau cu pumnii in cap spunadu-mi ce sunt o fraiera pentru ca indiferent daca v'a trece cinspe ani de zile Ei tot langa mine o sa fie.as vrea sa imi bag picioarele in toate lucrurile infecte care ma inconjoara incepand de la colegi,profi si "pritenii de hartie" terminand cu obiecte sau chiar actiunile mele.pur si simplu ma dezamagesc pe mine si voi pe mine.
niciodata nu am stiut sa tag de sfori...paote ca daca as fi tras de sfori ca mie sa imi fie bine acum as rade si nu as plange si as sti ce insemna fericirea!!!ultima data cand am gustat din fructu asta interzis a fost demult si a durat putin.atunci visam si scrim povesti si aveam imima care batea...si acum inca mai bate doar ca bata asa de incet incat o aud doar eu si ii mint pe toti.in curand n'o sa mai bata pentru ca sunt pe cale "sa o deconectez de la aparate".am sa imi ascund si ochi si cu ei am sa ma uit doar la nori.

PS:mi'a luat ceva timp pt a ma gandi daca am suficient curaj sa o postez sau nu.
:(

Paper planes

hmmm...
E ceva ciudat să privesc trenurile
cojite de vopsea şi ceasul care arată " 5 o'clock ".
E târziu...să mă mai prefac în paper planes!
cărţi,caiete aruncate şi multe pixuri colorate.
Într-o cameră goală,cu o chitară încerc,să-mi umplu golul din stomac,
cu amintiri pline,din zile goale,ce au trecut în grabă
fără să-mi lase măcar iluzia timpului pierdut aiurea''....

Frunzele ce-mi aminteau de tine,
aşteptându-te joi seră la ateneu...
atrăgându-mă şmecheriile periculoase de bmx-uri,
ce îi aparţin lui Andrei,tipul cu paru' vâlvoi,
şi acelas tricou,purtat la nesfârşit,
căsăpit de gloanţe şi ploile acide...
Fuma aceas ţigară 2 zile la rând,
îmi spunea că nu are bani de alta.
Zicând cu zâmbetul pe buze:
"şti...colecţionez resturile"
Şi chitară salvată,din revoluţia şobolanilor,
disperaţi şi crizati în a roade tot cu aia 2 dinţi din faţă,
cu coada lor inexplicabil de lungă,


Mi-am luat chitara acordând-o
şi am încercat că-n Vamă,
fără nisip şi tipi beţi dormind în trestii...
Aş fi vrut să fiu din plastilină,
să mă tund zero,să îmi dau un pirs -poate-n limbă-
şi să sperii ţâncii de gradi,pe stradă - strâmbându-mă la ei .
şi
Să fiu ameninţat cu o umbrelă,
mâncată de molii,care păstrează amintirea,
revoluţiei din '89,
unde lumea murea...


Aş fi vrut să am cui să povestesc,
aş fi vrut să îţi tip în şoaptă şi să îţi perforez timpanul...
să îţi zic cât de mult te iubesc!

franturi de fantezie

era mica si avea ochii albastii
in stomac isi pastra toate visele
vroia sa o imbratisezi dis-de-dimineata
sa se
infasoare in cearsaful
patat de miros si saliva,plin de praf de nisipul
adus din vama.

in coltul camerei pastreaza jumatatile de la o chitara
putin din fiecare coarda si bucati din ea.
vroia sa fie un fluture ca purpuriul sangelui,
sa isi aleaga o floare
si
sa o lase fara vlaga.
ura orasul in care locuia-era plin de gunoaie-
iar la fiecare 5 metri inca o guma mestecata
i se liprea de talpa tenesilor.
pastra in buzunar bomboane de mentos
cu gust de pepene rosu care ii raneau maselele.

florile lila ale pomilor o intristau
era furioasa pentru ca decet 3 zile pe am se bucura de ele.
vroia sa fie o scoica si valurile sa o plimbe
iar apoi sa o culeaga tot o copila cu ochi albastri.
adora libelulele si s-a indragostit de una,
nu reusea sa inteleaga
de ce sunt asa aripile lor.

isi imagina fentezii cu luna,ca sarea in sus
si atingea norii,norii erau ca vata pe bat-albi-
apoi explora luna ca si armstrong
insa nu a reusit...era prea mare pentru ea
o acoperea...
i se facuse foame,neexistand ceva comestibil
a inceput sa planga,sa isi smulga fire de par din cap
realizand
ca visele nu tin de foame si ca sunt doare vise puierile.

s'a hotarat sa isi umple golul din stomac
vroia sa muste din luna sa isi umple caverna din burta
incepuse sa isi urasca cutia unde isi depozitase visele-punga din stomac-
stia ca era goala, si vroia sa umple golul
dorea sa muste din luna....

"Asta e acum averea noastra. Muzica mea e averea mea. Cartea pe care o citesc. Gandurile care ma framanta si poate ma slefuiesc. Singura avere reala este Omul care as putea sa devin."
(T.C.)

un palarier nebun!!!

ignora orice si oricine...

joaca'te,razi tipa,

zambeste oricui si la orice moment

priveste viata din perspectiva unor culori

gandeste'te ca daca ploua

picaturile de ploaie reci te vor curata

de sentimentele ce le

cultivi de prea mult timp

sentimente ce te ingroapa,

iar tu vrei sa evoluezi

priveste sorele ca pe un nou inceput

care te prinde de mana

si nu te mai lasa sa fugi

imagineze'ti

ca vantul e al tau

el te leagana,

facandu'te sa

te visezi o chitara

asa cum tu o vezi intr-o vitrina din oras

e alb cu negru si tu esti ea

tu poti sa faci

tot ce iti doresti

pt ce tot tu porti tatuat pe obraz primul sarut

ce nu te lasa sa'l uiti

esti uman

si imaginatia te ajuta

o ai asemenea unor culori de curcubeu

ce nu te lasa sa speri

simti traiesti respiri si iubesti

poarta'te precum un palarier nebun!!!!

mi-a fost impartita...:">

Dacă eram o lună as fi fost iulie
Dacă eram o zi a săptămânii, as fi fost miercuri
Dacă eram o parte a zilei, as fi fost seara cand soarele apune si cerul se coloreaza
Dacă eram un animal marin, as fi fost calut de mare
Dacă eram o direcţie, as fi fost in sus
Dacă eram o virtute, as fi fost ascultarea
Dacă eram o personalitate istorică, as fi fost..Alexandru Ioan Cuza
Dacă eram o planetă, as fi fost Venus
Dacă eram un lichid, as fi fost apa din mare
Dacă eram o piatră, as fi fost orice piatra de pe malul marii
Dacă eram o pasăre, as fi fost pasarea Phoenix
Dacă eram o plantă, as fi fost trandafirul alb
Dacă eram un instrument muzical, as fi fost o chitara, clar.
Dacă eram o emoţie, as fi fost tristetea
Dacă eram un sunet, as fi fost sunetul facut de tunet
Dacă eram un cântec, as fi fost "J' aimerais tellement"
Dacă eram un film, as fi fost "O iubire de neuitat"
Dacă eram un serial, as fi fost "Autobuzul magic", pt ca asa a zis Delia
Dacă eram o carte, as fi fost "Romanul adoloscentului miop", a lui Eliade
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost "Zburatorul"
Dacă eram un fel de mâncare, as fi fost "paste"
Dacă eram un oraş, as fi fost "Sibiu"
Dacă eram un gust, as fi fost "dulce-amarui"
Dacă eram o aromă, as fi fost "scortisoara"
Dacă eram o culoare, as fi fost "albastru"
Dacă eram un material, as fi fost "in"
Dacă eram un cuvânt, as fi fost "sinceritate"
Dacă eram o parte a corpului, as fi fost ochii
Dacă eram o expresie a feţei, as fi fost zambetul
Dacă eram o materie de şcoală, as fi fost psihologia
Dacă eram un personaj de desene animate, as fi fost Jake
Dacă eram o formă, as fi fost un patrat
Dacă eram un număr, as fi fost 2
Dacă eram o maşină, as fi fost chrysler 300c
Dacă eram o haină, as fi fost o esarfa.

si o sa o impart la randul meu :)

Pentru ca...

Prietena mea imi spune ca ar trebui sa a mut in Brasov pentru ca asa am sa te uit."Acolo ai sa fii singura,nu ai sa cunosti pe nimeni si nimic care sa iti aminteasca de "ala" si in Brasov ai sa cunosti alti oameni si poate ca o sa cunosti si un baiat asa ca tine"
As vrea sa ii pot raspunde ca nu vreau sa ma mut in Brasov pentru ca nu vreau sa te uit pe tine,pentru ca toata Targovistea inclusiv eu miros a tine iar eu iti ador parfumul.Acolo o sa fiu singura iar in singuratatea mea o sa imi amintesc de tine fiindca amintirea ta o sa ma tot bantuie.Brasovul nu miroase a tine are un alt parfum pe cate eu nu vreau s-a il cunosc.Oamenii din Brasov nu iti cunosc parfumul si nu te cunosc nici pe tine iar eu nu vreau sa ii cunosc pe ei pentru ca tu nu ai sa ii sti niciodata.
Stiu ca sunt mofturoasa si capricioasa insa "aia" din Brasov nu au nimic comun cu tine si nici tu cu ei,eu o sa fiu elementul votstru comun iar tu nu ai sa sti pentru ca vei fi prea ocupat cu noua ta prietena pe care intr-o buna zi sper ca o vei parasi."Pritenii nostrii comuni" daca as putea sa le zic asa,nu vor sti de existenta ta pentru ca ei vor fi prea ocupati cu porumbeii din piata centrala a orasului,ii vor hranii iar serviciul le va acapara momentele care iti erau destinate tie.
"O sa cunosc un baiat asa ca mine?"Nu.Nu vreau,pentru ca parfumul meu nu imi place si nu vreau doua parfumuri la fel.Parfumul tau era altfel,il completa pe al meu, la fel cum tu ma completai pe mine,insa ai ales sa pleci inainte de a afla lucrul asta.
Poate ca o sa ma mut in Brasov pentru ca acolo as putea sa comit fapte ilegale,as incerca sa fac graffiti pe zidurile cladirilor cu ajutorul parfumului tau care a ramas printre lucrurile mele.
Prieteana mea inca imi argumenteaza de ce Brasov si nu centrul din Targoviste,insa eu nu o ascult,stiu doar ca parfumul tau va domnii pe strazile prafuite ale cetatii si in coltul de strada unde m-ai sarutat pentru prima data.Poate ca am sa ma mut in Brasov insa doar ca sa incalc legea desenand grafity cu parfumul tau…

Mirosul de Lamaie...

Mirose a lamaie…mana mea miroase a lamaie.Afara e frig si ger.Mai sunt cateva ore si se termina anul.Poate ce va fi un an mai bun sau va fi un an mai trist.
Zambesc!Mirosul de lamiae care s-a imprimat pe mana mea ma bine-dispune.E un lucru simplu care ma face sa zambesc.Mama pregateste prajituri.La mine in camera se simte mirosul de foi de placinta calde si prosapat coapte.A-si iesi…poate numai asa ca sa arunc o privire…insa ceva ma impiedica.
Arunc o privire la intamplare iar ochii mei se opresc asupra cartii pe care o citesc.E o carte imprumutata iar eu ma tot uit la ea fara motiv.Involuntar ma uit la poza ta,din rama careia ii lipsesc cateva bucati.E o rama prea veche, mama imi spune ca ar terbui sa imi cumpar una noua insa refuz de fiecare data sugestia ei si tip la ea ca sa ma lase in pace.E rama de la strabunica-mea.Mai am de la ea si un capod de baie care miroase a naftalina.Avea un graunte de naftalina alba in buzunar.L-am lasat acolo,poate pentru ca acolo l-a pus starabunica-mea, care acum a murit.Imi pare rau asa pentru ca tineam mult la ea.
Brusc amintirea strabunicii mele a fost inlocuita cu amintirea ta.Tu imi zambesti si prin poza aia din rama vechie si ciobita parca ma privesti.Mi-am adus aminte de tine.Urasc atunci cand mi se face dor de tine pentru ce sunt trista.Ma inghesui in pernele pline de praf din fotoliu si imbratisez un catelus de plus cu urechile clapauge in speranta ca asa poate te imbratisez pe tine.Nu stiu daca ma ajuta insa nu vreau sa ma mai simt singura.
Am stins lunima.Mana mea tot mai miroase a lamaie,iar eu strang tot mai tare jucaria de plus fara viata in brate.Dau drumul la radio in speranta ca o sa aud melodia noastra si n-o sa mai fiu asa de trsita.Nu.Este difuzata o melodie care imi aminteste se o alta iubire care s-a sfarsit urat.Sunt frurioasa pentru ca vreau sa ascult melodia noastra insa am uitat:noi nu avem o melodie.Renunt la idée,asa ca inchid radiolul.As incerca sa te sun dar stiu ca tu esti ocupat cu ai tai si o ai sa iti dai sema ca sunt trista din cauza ta,renunt si la idea asta…Iti privesc poza din rama invechita si ciobita.Imi amintesc de mesajul pe care l-am primit de la tine in ziua de Craciun,in care imi spuneai ca ma iubesti.Sulpinzator dar ciudat ma ajuta.
Afara s-a intunecat,iar la mine in camera refuz sa aprind lumina.Prin draperia portocalie in care acum o saptamana am pus cateva globulete pot sa vad luminitele care imi impodobesc strada.Lumina lor rosie albastra si verde patrunde slab prin draperiea portocalie din camera mea.Lumina care parunde firav in camera se oglindeste pe partea laterala a sifonierului maro.Intunericul si lumina rosie a globuletelor din strada care imi impodobesc camera imi dau senzatia de teama.As vrea sa fi langa mine dar nu esti.
Un zgomot straniu se aude din dulapul maro…As incerca sa ma apropii de dulap ca sa dezleg misterul insa mi-am adus aminte de povestea cu Omu’ Negru.Atunci cand eram mica si comiteam clasicile prostii ale copilariei bunica-mea imi zicea ce in sifonier o sa dau peste Bau-Bau care mai tarziu in voi inlocii cu Omu’ Negru.Zgomotul a incetat, poate ce era doar imaginatia mea.
Mama ma chiama la masa.In acele clipe tocmai am relizat ca mirosul de lamaie a disparut insa tu nu ai desparut…inca imi mai este dor de tine…

Scortishoaraaaa...

Strudel de mere cu scortishoara
Vin cu scortishoara
Parfum de scortishoara
Orice cu scortishoara
Oricine cu scortishoara