00:00

nu am avut curajul sa fac literatura dintr-o dragoste ce mi s-a imprimat in fiecare por al pielii,lasandu-ma fara energie si totusi am acceptat pe nestiute.Am plecat fara sa inteleg ce o sa se intample si nu mi-a pasat.Apoi ma tot intrebam daca nu e o iluzie din cauza oboselii si daca o sa continui sa retraiesc sentimente stinse intr-o scena de mult intamplata, fara sa ma regasesc in ea.Si mai banal era faptul ca am trait cu insensitate fiecare minut:cand te priveam cu ochii mintii,cand iti distingeam mersul leganat dintre o mie de persoane,cand asteptai ca ploaia sa-ti spele sufeltul de radiatii nocive, si mi te imagiam asa cum as fi dorit.Te inchipuiam asa cum stiu ca nu am sa fiu capabila sa explic vrodata.Acum a trecut asa pur si simplu ce cicatrizeza.Totul s-a anihilat la fel ca si un robot care a ramas fara circuite…inert…un spatiu vid si mort