dupa 3 ani e tarziu sa realizezi ca locul tau nu a fost niciodata unde e acum.ca nimic nu te lega de 30 de oameni,ca nici macar nu-i cunosti si nici ei pe tine,(asta chiar e trist) si chiar daca ai face asta ar fi prea tarziu.ca cele 28 de ore din 7 zile trec asa ca si un asteroid pe langa Pamant fara ca macar sa-i schimbe axa.oamenii vor ca tu sa ai manusi din catifea si sa le descoperi echilibrul perfect intre ce erau si ce sunt,ca nimic nu e mai primordial decat existenta lor in vidul din care nu fac parte.vor sa nu-i ranesti,sa nu le zdrancini imagina de ansamblu creata pe aparenta si nu pe esenta...insa ei pot fi orice,de la perfectiunea defecta pana la prostia ignoranta si chiar pana la a crede ca totul li se cuvine.
maine va fi dimineta.te dai joi din pat te speli pe dinti si spui"gata,de maine va fi altfel".si incertitudinea va persista...